| Резюме: | Foarte mulți urmăritori ai videoblogului îmi scriu în privat și cer să mă expun asupra anumitor teme pe care-i interesează. Am decis să le iau pe rând. Așadar, tema pe care o voi aborda azi este: veniturile și afacerile mănăstirești din Moldova. Ca să mă expun, este nevoie să analizăm istoria apariției monahismului. Primele mănăstiri sau mai bine spus primele comunități monahale au apărut în secolul 4 în pustiile Egiptului. Acestea au fost întemeiate de Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Pahomie cel Mare. Ei au alcătuit anumite reguli de funcționare a așezămintelor monahale. Ei străduiau pe calea desăvârșirii duhovnicești, prin multă rugăciune, post, înfrânarea gândurilor și multă muncă. Cea mai renumită îndeletnicire era împletirea coșurilor, pe care ei le vindeau apoi în oraș. Lucrând mult și consumând puțin, fără familii, ei aveau și un surplus de venit pe care îl împărțeau celor nevoiași. În Apus bazele monahismului au fost puse de Sfântul Benedict de Nursia, care la fel a dat o regulă a sa. În Apus sunt multe mănăstiri care urmează această regulă, iar monahii se numesc benedictini. Esența regulii Sfântului Benedict este ”Ora et labora”, adică roagă-te și muncește. Mănăstirile catolice astăzi au diferite îndeletniciri. Unele produc cașcaval sau bere, altele au brutărie, miere, ciocolată, tipografie, parfumerie sau alte lucruri pe care le vând și se întrețin. Mai mult decât atât, banii din surplus sunt donate în diverse proiecte filantropice. Ce se întâmplă în mănăstirile ortodoxe, din Moldova, Ucraina, Rusia și chiar România? Cu ce se întrețin? Cu mici excepții, ele trăiesc din donațiile laicilor, acelor laici care au la întreținere copii sau părinți. La fel pun taxe pentru diverse slujbe oficiate, mai ales cele specifice parohiilor: botezuri și cununii. Monahii au plecat de lumea aceasta, s-au retras, însă se pare că fără susținersea financiară a lumii, ei nu vor supraviețui. Din punct de vedere social, majoritatea mănăstirilor sunt doar consumatoare, fără ca să producă ceva, ce ar acoperi cheltuielile lor, excepții fiind: Apa de la Mănăstirea Hâncu, Ferma ecologică de la Mănăstirea Zăbriceni, Atelierul părintelui Savatie Baștovoi. Cu părere de rău conducerea unor mănăstiri exagerează în lux, trăind în case scumpe, și având mașini costisitoare. Orice monah, când este călugărit depune 3 voturi, adică angajamente: fecioria/castitatea sărăcia de bună voie ascultarea Această sărăcie de bună voie este valabilă și pentru arhierei, căci în Biserica Ortodoxă, ierarhii se aleg exclusiv dintre monahi. Eu foarte mult mi-aș dori ca mănăstirile din Moldova să poată să se întrețină pe sine, iar nu să conteze pe taxe și donații. Fiecare obște monahală ar putea crea o mică producere a ceva util, mai ales că față de alți agenți economici, monahii pot lucra mai mult, mai eficient, fără cheltuieli mari pe salarii, deoarece toată această unitate comercială le va aparține. Ar fi foarte mine dacă monahii și monahiile din mănăstirile din Moldova ar reveni la practica mănăstirilor întemeiate de marii Antonie și Pahomie, întemeietori ai vieții monahale. |